Dan Andrei Popescu

Prof. univ. dr. Dan Andrei Popescu este expert în drept internațional privat, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și notar public, cu o experiență de aproape trei decenii în domeniu. Autor al unor lucrări de referință și al numeroase studii publicate în reviste de prestigiu din țară și din străinătate, Dan Andrei Popescu se remarcă printr-o activitate științifică constantă, recunoscută prin distincții importante, inclusiv Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române pentru lucrarea „Drept internațional privat”.

Tema: Aspecte de practică notarială în materia răspunderii părintești cu elemente internaționale.

Odată cu creșterea mobilității persoanelor în spațiul european, litigiile internaționale privind divorțul și răspunderea părintească – fie că implică cupluri de naționalități mixte, fie cupluri care locuiesc într-o altă țară decât țara lor de cetățenie – devin din ce în ce mai frecvente. Confruntat cu această realitate, legiuitorul european a reacționat rapid adoptând, în urma „comunitarizării” Titlului IV din Tratatul CE (Cooperarea judiciară în materie civilă) prin Tratatul de la Amsterdam, Regulamentul 1347/2000, care a fost rapid înlocuit de Regulamentul 2201/2003. Aceste instrumente stau la baza sistemului actual de norme, care se reflectă în Regulamentul 1111/2019, subiectul principal al acestei prezentări. Destinat în primul rând să abordeze interese specifice legate de facilitarea mobilității persoanelor în spațiul european, acesta deschide calea atât pentru discuții teoretice, cât și practice despre rolul proximității și autonomiei de voință în materie de competență, precum și despre locul cetățeniei și al reședinței obișnuite în contextul unor valori substanțiale sau procedurale specifice, cum ar fi interesul superior al copilului sau accesul la justiție. În prima parte, prezentarea examinează soluțiile prevăzute de articolul 3 și următoarele din Regulament, încercând să identifice nu doar principiile fundamentale de aplicare a acestora și modul în care acestea răspund unor interese publice sau private specifice, ci și evoluțiile jurisprudenței relevante; este abordată și corelarea cu dreptul național – aspect care uneori pune probleme în practică. În a doua parte, prezentarea noastră analizează în mod specific articolul 7 și următoarele din Regulament. Articolul 10 din Regulamentul (UE) Nr. 2019/1111, dedicat autonomiei de voință în litigiile internaționale privind răspunderea părintească, evidențiază atât evoluțiile legislative, cât și diferențele față de fostul articol 12 din Regulamentul 2201/2003, precum și implicațiile practice ale acestora, inclusiv în domeniul notarial. Relația dintre Regulament și Convenția de la Haga din 1996 prezintă, de asemenea, dificultăți, pe care ni le propunem să le analizăm în detaliu.