Cristina Nicolescu
Cristina Nicolescu este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Direcţiei Avizare Acte Normative din Ministerul Justiţiei. În anul 2011 a devenit doctor în drept al Universităţii din Bucureşti cu teza intitulată „Regimurile matrimoniale convenţionale”, pentru care i s-a acordat calificativul „Foarte bine” (calificativ maxim prevăzut de legislaţia în vigoare la acea dată).
Activitate științifică: autor sau, după caz, coautor al unor cărți/monografii și articole de specialitate, cu precădere în materia dreptului familiei şi a regimurilor matrimoniale (selectiv): Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul noului Cod civil român. Abordare istorică, utilitaristă şi comparativă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012; Rezonanţa socială şi juridică a regimurilor matrimoniale. Repere privind opozabilitatea regimurilor şi ocrotirea terţilor, Revista Română de Drept Privat nr. 1/2020; Dreptul familiei, ed. a II-a, Ed. Solomon, Bucureşti, 2023.
A participat în calitate de speaker sau, după caz, moderator la numeroase conferinţe/colocvii pe teme juridice organizate în ţară şi în străinătate, având şi calitatea de raportor naţional pentru al XIX-lea, al XX-lea şi al XXI-lea Congres Internaţional de Drept Comparat, organizat de Academia Internațională de Drept Comparat.
Este membru în Colegiul de Redacţie al Revistei Române de Drept Privat (începând cu anul 2011) şi membru în Consiliul Ştiinţific al Revistei de Dreptul Familiei (de la data înfiinţării, respectiv anul 2019).
Premii: Premiul „Paul C. Vlachide”, acordat de Uniunea Juriştilor din România (20 decembrie 2010) pentru lucrarea „Regimuri matrimoniale”, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2010 (în colaborare cu prof. univ. dr. M. Avram); Premiul „Octavian Căpăţînă” – pentru articolul „Participarea la achiziţii – un regim matrimonial complicat şi marginal?”, publicat în Revista Româna de Drept Privat nr. 5/2010, acordat de Editura Universul Juridic şi Revista Română de Drept Privat (11 noiembrie 2011) pentru cel mai original şi valoros studiu publicat în paginile revistei în cursul anului 2010; Premiul „Ioan Albu”, acordat de Revista de Dreptul Familiei, în parteneriat cu Editura Universul Juridic (23 octombrie 2021), pentru cea mai bună carte publicată în materia dreptului familiei în anii 2019-2020 – „Dreptul familiei”, Ed. Solomon, Bucureşti, 2020.
Tema: Regimurile matrimoniale în context transfrontalier. Perspectiva europeană și națională
În vechiul drept, materia regimurilor matrimoniale a fost etichetată drept „famosissima questio” sau „crux juris”, iar în prezent, se apreciază că problemele pe care le ridică regimurile matrimoniale constituie una dintre cele mai importante materii ale dreptului internaţional privat. Nu de puţine ori perspicacitatea practicianului naţional (notar public, judecător etc.) este pusă serios la încercare, acesta fiind forţat să păşească într-un spaţiu al contrastelor: pe de o parte, un teritoriu înspăimântător, în care „busola” juridică poate fi foarte uşor pierdută; pe de altă parte, un spaţiu care atrage irezistibil, ca într-un cântec de sirenă, prin farmecul său inefabil.
Deşi la nivelul Uniunii Europene, prin Regulamentul nr. 2016/1103 s-au instituit norme juridice uniforme în materia regimurilor matrimoniale vizând competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, din păcate România nu a participat la mecanismul de cooperare consolidată care a condus la adoptarea acestui regulament. Prin urmare, în localizarea raporturilor juridice (dintre soți sau dintre soţi şi terți) care vizează regimurile matrimoniale, practicianul român va trebui să pornească de la normele conflictuale cuprinse în Cartea a VII-a a Codului civil.
Aceasta nu înseamnă însă ignorarea totală a normelor de conflict instituite prin Regulament: începând cu data de 29 ianuarie 2019 (data aplicării Regulamentului), norma conflictuală din Regulament reprezintă propria normă conflictuală a statelor membre UE care au aderat la forma de cooperare consolidată, iar în anumite cazuri norma conflictuală română poate trimite la cea aparţinând unuia dintre statele participante (spre exemplu, în cadrul determinării obiective a legii aplicabile regimului matrimonial, autoritatea română sesizată va trebui să ţină seama de dispoziţiile art. 26 din Regulament).
Tocmai din această perspectivă, evaluarea comparativă a soluţiilor configurate la nivelul celor două reglementări poate avea valenţe practice pronunţate, în special cu privire la următoarele aspecte:
(i) evantaiul opţiunilor posibile în cadrul determinării subiective a legii aplicabile regimului matrimonial;
(ii) unicitatea legii aplicabile vs. fragmentarea („depecage-ul”);
(iii) soluţionarea conflictului mobil de legi;
(iv) măsurile de publicitate și opozabilitatea regimului matrimonial față de terți.
Conf. Dr. Cristina-Mihaela Nicolescu